1 Corinthians 13
1 Chiar dacă aș vorbi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar n-am dragoste, am devenit o goarnă de aramă răsunătoare sau un chimval zdrăngănitor.
2 Și chiar dacă aș avea darul profeției și aș înțelege toate tainele și toată cunoștința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut munții, dar n-am dragoste, nu sunt nimic.
3 Chiar dacă mi-aș împărți toate bunurile și chiar dacă mi-aș da trupul să fiu ars, dar n-am dragoste, nu-mi folosește la nimic.
4 Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă,
5 nu se comportă necuviincios, nu caută foloasele sale, nu se supără, nu se gândește la rău,
6 nu se bucură de nedreptate, ci își găsește bucuria în adevăr,
7 acoperă totul, crede totul, speră totul, suportă totul.
8 Dragostea nu piere niciodată. Cât despre profeții însă, ele se vor sfârși; cât despre limbi, ele vor înceta; cât despre cunoștință, ea se va sfârși.
9 Căci cunoaștem în parte și profețim în parte,
10 însă, când va veni ce este desăvârșit, ceea ce există doar în parte se va sfârși.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit bărbat, am sfârșit-o cu lucrurile copilărești.
12 Acum vedem ca într-o oglindă, în mod neclar, însă atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, însă atunci voi cunoaște pe deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.
13 Acum, deci, rămân acestea trei: credința, speranța și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.